În pedagogia modernă se urmărește permanent dezvoltarea de metode, tehnici și instrumente de lucru care să ajute, să mobilizeze și să sprijine copilul în procesul de învățare.

Astfel, metodele tradiționale aplicate în activitatea didactică pot fi îmbinate și cu alte metode complementare.

Pe langa metodele tradiționale de evaluare se mai pot aplica și alte metode cum ar fi: interviul, enunțurile incomplete, investigația, evaluarea cu ajutorul calculatorului, jocurile de rol, dramatizările, jocurile didactice, competițiile, concursurile, chestionarele, expozitiile, activitatile casnice si gospodaresti, ingrijirea unor animale, confectionarea de portofolii, pliante, postere, puzzle, albume și proiectul în sine.

 

Proiectul poate deveni o metoda alternativă și complementară de invatare si evaluare, puternic motivantă pentru copii deoarece acesta vizează aspecte teoretice și practice din domenii variate, implică un volum sporit de activitață ți permite respectarea particularităților de vârstă.

Prin aceasta metoda aprecierea capacitatilor si a cunostintelor copiilor este mai complexa, identificand de asemenea, calitati individuale ale copiilor.

Evaluarea prin metoda proiectelor tematice poate fi folosita in toate formele ei: initiala, continua si sumativa. Datorita perioadei mari de timp in care se deruleaza proiectul, acesta poate fi un bun instrument pentru evaluarea sumativa, implicand si multe elemente de autoevaluare. Astfel, proiectul poate fi aplicat atat in desfasurarea propriu-zisa aprocesului invatarii, cat si ca produs final al procesului de invatare.

Evaluarea prin metoda proiectelor poate asigura, de asemenea, calitatea predarii si invatarii deoarece se estimeaza progresele de invatare, capacitatile si competentele formate si identifica ceea ce copilul nu a inteles sau nu si-a insusit.

In activitatea din gradinita, evaluarea sumativa intervine de cele mai multe ori, la sfarsitul unei componente tematice care se desfasoara pe o perioada mai lunga de timp, atunci cand se face fixarea cunostintelor, deprinderilor, abilitatilor dobandite in intervalul de timp de la evaluarea initiala si pana la acel moment, cu scopul de a intari si stabiliza noile componente achizitionate. Aceasta forma de evaluare se poate realiza la sfarsitul prescolaritatii copiilor cand sunt verificati toti parametrii generali ai dezvoltarii si cand se sintetizeaza nivelul de performanta al copiilor in vederea scolarizarii. Evaluarea sumativa se raporteaza la obiectivele generale si specifice ale formarii copiilor, la nivelul initial la care se aflau copiii, la posibilitatile fiecaruia, la modul de utilizare a instrumentelor si elementelor puse la indemana si la obiectivele propuse pentru domeniul de cunoastere, pentru unitatea de continut.

Proiectul este considerat un proces si in acelasi timp un produs, deoarece prin metoda proiectelor sunt evaluati atat educatoarea, prin portofoliu, harta, atragerea si implicarea in proiect a unor parteneri, cat si copiii cu rezultatele lor, prin intrebarile pe care le pun pentru intocmirea inventarului de subiecte si care le descopera interesul, care stabilesc cantitatea de cunostinte si asteptarile. Educatoarea nu fixeaza granitele pana unde trebuie sa stie copilul si ce trebuie sa stie, ci copilul este acela care stabileste singur cat poate si cat vrea sa invete.

Prin metoda proiectelor tematice, evaluarea copiilor verifica formarea urmatoarelor lor capacitati si cunostinte:

-        insusirea unor tehnici de investigatie, cautare si utilizare a bibliografiei (dictionare ilustrate, atlase, albume, carti pentru copii), a calculatorului, a unor aparate de laborator;

-        gasirea de solutii de rezolvare, simple si originale a unor probleme;

-        colectarea, sortarea, inventarierea, pregatirea, manipularea materialelor de lucru:

-        implicarea in rezolvarea situatiilor aparute;

aplicarea de solutii la situatii noi;

-        prezentarea concluziilor pe baza notitelor din timpul muncii de teren;

-        capacitatea de a observa si a-si alege metoda de lucru cu echipa;

-        capacitatea de a compara si masura rezultatele la care ajunge el insusi, fata de cele initiale (autoapreciere);

-        capacitatea de a utiliza tehnici simple de munca practica;

Pentru o evaluare cat mai corecta se stabileste strategia de evaluare, in functie de natura activitatilor de invatare, astfel:

1.     Ce evaluam – lista de intrebari, proiectul, procesul de invatare, partenerii;

2.     Cum evaluam – formele de evaluare;

3.     Rolul educatoarei – de partener, de ghid, de evaluator continuu si la sfarsit de proiect;

4.     Stabilireastandardelor de evaluare.

Personalitatea educatoarei isi pune amprenta asupra tuturor operatiilor evaluarii, prinelaborarea instrumentelor de evaluare, prin capacitatea de a discerne esentialul si de a intelege subiectii examinati. Obiectivitatea, corectitudinea si completitudinea evaluarii depind de competenta si formarea profesionala a educatoarei. Rezultatele obtinute, asadar, se manifesta in viata de zi cu zi a copilului, in comportamentul, atitudinea si relatiile sale cu cei din jur si cu mediul inconjurator.

Prin reconsiderarea rolului educatoarei si responsabilizarea copilului, avand la baza rezultatele obtinute, a experientelor dobandite, a factorului de implicare in studierea unei bibliografii noi si a introducerii alternativelor si a noilor strategii de invatare prin cercetare si descoperire se promoveaza metoda proiectelor ca fiind o foarte buna strategie de organizare, desfasurare si evaluare a procesului educational in gradinita.

Planificarea activitatii pe teme sau prin metoda proiectelor la copiii prescolari nu este o noutate, este vorba despre invatarea centrata pe o tema. Alegera temelor se face pornind atat de la interesul pe care majoritatea copiilor il manifesta fata de un anumit subiect si de la cunostintele pe care ei le au deja, cat si de la un subiect catre care educatoarea doreste sa indrepte atentia copiilor, care inseamna ceva pentru universul copilului, subiect care isi are radacinile intr-unul din marile domenii de cunoastere (literatura, stiinta, viata sociala), in calendar (anotimpuri, sarbatori, zile nationale), in viata sau opera vreunei personalitati a culturii noastre.

Proiectele presupun investigarea unor subiecte propuse de copii, sugerate de anumite evenimente sociale, intamplari, iar ordinea desfasurarii lor fiind la latitudinea educatoarei dar si a copiilor. Din varietatea temelor propuse, educatoarea poate alege pe cele pe care le considera accesibile nivelului de varsta al prescolarilor, tinand seama mai ales de mijloacele didactice de care dispune. Se vor respecta obiectivele cadru si de referinta din curriculum-ul national, in functie de momentul zilei in care se desfasoara activitatea, temele propuse putandu-se realiza atat in cadrul activitatilor comune cat si in cadrul centrelor de interes.

              Pregătirea copilului pentru viitor, pentru a fi capabil să rezolve cu succes orice obstacol apărut în drumul său spre integrare şi succes se impune astăzi, mai mult ca oricând. Supravieţuirea omului în viitor, a copilului în mod special, este condiţionată de gradul de mobilitate în timp şi spaţiu, de capacitatea de a descoperi şi elimina disfuncţionalităţile, de capacitatea de a rezolva probleme, de responsabilitatea pentru actele personale, de independenţe şi deschiderea pentru interacţiunea şi schimbul de idei, de interesul şi entuziasmul pentru devenire şi desăvârşire a propriei fiinţe.

              Demersul educativ presupune pregătirea noii generaţii cu cât mai multe mijloace, abilităţi, care pot constitui premise ale succesului în viitor, elevul trebuind să fie capabil să facă faţă tuturor provocărilor cu care viaţa  îl va confrunta.

              Integrarea în societate şi adaptarea elevului la cerinţele viitorului presupune pregătirea copiilor stimulându-le capacitatea de a rezolva cu creativitate micile probleme pe care noi le propunem, astfel încât, peste ani, când vor trebui să facă faţă unor provocări reale, să dispună de acele resorturi creative care le pot uşura şi chiar înfrumuseţa viaţa.        

Viitorul este incert, ritmul în care evoluează societatea, în toate domeniile, este alert, iar individual viitorului trebuie să fie pregătit pentru a face faţă oricăror provocări, cerinţe şi rigori. Competenţele, ca finalităţi ale curriculumului şcolar, oferă posibilitatea individului de a rezolva orice problem pe baza cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite, punând în practică şi creativitatea.

                        Metoda proiectelor este una din căile care poate să ofere posibilitatea manifestării şi conretizării creativităţii copilului, care prin varietatea tipurilor de activităţi pe care le presupune, implică şcolarul în acţiuni ce presupun noi corelaţii, asocieri a cunoştinţelor din diferite domenii.

Utilizând metoda menţionată,  efortul educaţional poate da roadele aşteptate, în măsura în care ştim să ne construim demersul, folosind ca aliat potenţialul intelectual, afectiv şi creativ al copilului.

            Aceasta metodă aplicativă vizează formarea planului intern al acţiunii la elevii din ciclul primar,  în vederea integrării  cu succes în demersul educaţional şi a obţinerii succesului şcolar.

            Succesul reprezintă o realitate şcolară complexă ce include: cunoştinţe însuşite, capacităţi intelectuale formate, abilităţi de aplicare a cunoştinţelor în rezolvarea problemelor teoretice şi practice apărute pe drumul cunoaşterii.

Succesul/insuccesul şcolar, adaptarea/ inadaptarea la o treaptă de învăţământ ţin, în mare măsură, de nivelul de dezvoltare a capacităţii elevului de a acţiona mental, de a concepe un plan de rezolvare a problemelor întâlnite.

Învăţarea pe bază de proiect tematic este o strategie de abordare integrată a dezvoltării copilului care presupune integrarea diferitelor arii curriculare prin explorarea unei idei interesante care se leagă de mai multe domenii.

În studierea şi aprofundarea metodei proiectelor, prin abordarea principalelor aspecte privind proiectele tematice se pleacă de la premisa conform căreia o bună cunoaştere şi identificare a principalelor caracteristici ale temei va determina o optimizare a relaţiilor dintre cadrul didactic şi elevi, ducând la stimularea elevilor în dobândirea autonomiei şi independenţei în învăţare dar şi la dezvoltarea armonioasă a personalităţii acestora.

Elevul trebuie să înveţe să acţioneze după ce a gândit în prealabil şi să ajungă la concluzia că o activitate proiectată se desfăşoară mai rapid, iar greşelile pot fi evitate în mai mare măsură de la început, dacă efortul prealabil de gândire a fost mai mare şi mai îndelungat. Analiza unor lucrări ale elevilor (de exemplu, “ciornele” pentru rezolvarea unor probleme) permite observarea a nenumărate încercări, retuşări, reluări, greşeli etc., în care s-a investit o mare cantitate de muncă şi de timp, tocmai pentru că a lipsit concentrarea asupra unui “plan” de acţiune prealabil.

Proiectul are un rol extrem de mare în dezvoltarea intelectuală, iar elevii trebuie să fie instruiţi să lucreze mai mult în faza proiectivă (pregătirea activităţilor) decât în faza acţională.

Metoda proiectelor este o strategie didactică bazată pe interese, necesitate şi posibilităţi de dezvoltare. Ea presupune lucrul în echipă, interacţiunea directă, dar şi brainstorming-ul, care devin mijloace de bază ale procesului educativ.

Prin metoda proiectului se lasă elevului mai multă libertate de exprimare şi acţiune şi se oferă ocazii reale de a lua decizii şi de a-şi asuma responsabilităţi. Toate acestea duc, implicit, la crearea unei motivaţii puternice şi la o implicare deopotrivă efectivă şi afectivă a elevilor. Simplul fapt că sunt consultaţi în alegerea temelor şi se ţine cont de părerea lor îi face pe elevi să aibă mai multă încredere în forţele proprii.

Lucrul pe baza proiectelor tematice are un caracter interdisciplinar şi permite abordarea subiectelor propuse din mai multe unghiuri, dezvoltând multilateral personalitatea copilului. Proiectul poate fi  utilizat atât ca metodă de evaluare, cât şi ca strategie de învăţare.

            Învăţământul preşcolar ca parte integrantă a învăţământului preuniversitar, urmăreşte să-i permită fiecărui copil să crească şi să se dezvolte în propriul ritm. Proiectul tematic este activitatea cel mai pregnant centrată pe elev, este un demers didactic în grup, într-o interacţiune continuă prin care se urmăreşte integrarea noilor informaţii în structuri cognitive proprii şi transferarea lor în conţinuturi noi, aplicabile practic.

           Metoda proiectelor, ca strategie de învăţare şi evaluare , reprezintă abordarea educaţională propusă de programa preşcolară, în care lucrul în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare- învăţare- evaluare. În centrul metodei proiectelor se află o temă, în a cărei abordare şi soluţionare vor fi implicate mai multe discipline.

            Predarea prin proiecte, contribuie la învăţarea unui mod de „gândire interdisciplinar㔺i a unui mod de abordare unitar, modul integrat. Maniera integrată presupune abordarea realităţii printr-un demers globalizat, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe, dispărând graniţele dintre variatele categorii Metoda proiectului tematic presupune o abordare transdisciplinară a unei teme bine stabilite în raport cu cerinţele programelor şcolare, cu capacităţile intelectuale implicate, dar şi cu interesele şi abilităţile practice ale copiilor, fiind o formă de evaluare motivantă pentru ei, chiar dacă volumul de muncă este sporit.

           Activităţile integrate care se desfăşoară pe parcursul unui proiect tematic asigură o învăţare activă, reflectând interesele şi experienţa copiilor şi au finalităţi reale. În cadrul lor, copilul îşi concentreză atenţia şi energia, cu atât mai mult cu cât are oportunitatea de a-şi personaliza cunoştinţele dobândite prin mijloace artistice: creaţii „literare”,postere educative, afişe, desene, albume, jocuri, produse practice. Este o metodă complexă, care necesită o perioadă mare de timp (una sau mai multe săptămâni) şi care se poate realiza individual şi în grup, aducând, astfel, mai multe beneficii. Punctul de plecare în realizarea oricărui proiect tematic indiferent de amploarea lui este o temă bine stabilită şi care se realizează prin valorificarea cunoştinţelor teoretice în activitatea practică. Organizat proiectelor tematice cu preşcolarii este una dintre metodele cu mare deschidere spre valorificarea potenţialului individual al copiilor şi favorizează dezvoltarea inteligenţei în cel mai înalt grad. Această strategie didactică are efect asupra copiilor pe mai multe planuri.

Astfel, în plan cognitiv, copiii:

- primesc o abordare, o viziune unitară asupra lumii;

- căutând informaţii din mai multe surse, referitoare la aspecte variate conform hârţii proiectului, ei îşi exersează puterea de analiză şi sinteză.

În plan social:

- puşi în situaţia de a colabora între ei, copiilor li se dezvoltă spiritul de cooperare, de apartenenţă la grup, se socializează;

- implicarea comunităţii locale în desfăşurarea unor proiecte lărgeşte sfera de integrare a copilului în social, îl ajută să cunoască şi acele aspecte specifice unităţilor respective;

- în educaţia copiilor se manifestă o unitate de ţeluri din partea grădiniţei, a familiei, a comunităţii locale.

În plan afectiv:

- copiii capătă încredere în ei, li se dezvoltă simţul demnităţii şi autoaprecierea, atunci când cele propuse de ei sunt luate în seamă de toată grupa şi analizate;

- se formeză conştiinţa de sine prin raportare la alţii;

- trăiesc sentimente de solidaritate cu colegii de grupă, dar şi pe cel de bucurie şi satisfacţie.     

          Folosirea acestei metode oferă în actul educativ şi alte avantaje:

- dezvoltarea capacităţii de a opta şi lua decizii;

- responsabilizarea copiilor;

- copiii sunt puşi în situaţia de a cerceta, găsind singuri soluţii; - copiii simt interesul, afecţiunea şi aprecierea părinţilor privitor la activitatea lor;

- se stimulează comunicarea dintre copii şi adulţi, dar şi dintre copil-copil;

            Toate acestea contribuie la dezvoltarea unei personalităţi armonioase a copiilor. Este de preferat să se abordeze teme care sunt apropiate de mediul social al copilului dar şi potrivit posibilităţilor şi intereselor lui de cunoaştere. Posibile proiecte -„Povestea unui anotimp bogat”, „Ţara mea în sărbătoare”, „Eu şi sărbătorile de iarnă la români”, „Bucuriile iernii”, „Prietenii mei necuvântători”, „Mărţişor simbol al primăverii”, „Viaţa din adâncuri”.

       Realizarea temelor bazate pe interesul copiilor faţă de subiect prezintă o motivaţie şi un interes crescut din partea acestora, reuşita lor fiind garantată. De cele mai multe ori, tema proiectelor tematice poate fi dictată de situaţii concrete existente la un moment dat. În curriculum actual experienţa directă prin contact cu mediul concret face posibilă înţelegerea informaţiilor obţinute prin toţi analizatorii.

        Se dezvoltă prin joc şi activităţi atractive, capacitatea de a prelucra informaţii într-un fel unic, conform unicităţii personalităţii copilului.

· Copiii învaţă să sesizeze aspecte esenţiale ale obiectelor, fenomenelor, proceselor din jurul lor, să se organizeze în spaţiul limitat sau infinit pentru ei, învaţă să caute într-un mod nou, cooperând în grup.

· Explorează din proprie iniţiativă sau conform unui algoritm stabilit, învaţă să-şi verifice rezultatele.

· Găsesc soluţii, răspunsuri la probleme.

· Îşi exprimă fără reţinere ideile, emoţiile, trăirile.

· Intuiesc cum se va finaliza o acţiune, o plimbare, proiectul.

· Relaţionează eficient pentru realizarea sarcinilor, pentru un scop comun.

· Combină inteligent materialele, ideile, realizând lucruri şi idei noi.

· Vizualizează comportamente, relaţii diferite şi învaţă să le clasifice.

· Copiii argumentează alegerile, faptele, dau explicaţii, concep strategii de învăţare, îşi valorifică informaţiile anterioare în situaţii noi de învăţare, interpretează roluri, învaţă să unifice rezultatele pentru aflarea adevărului despre o situaţie.

· Copiii demonstrează prin implicare, căutare, investigare, competenţele individuale dar şi competenţe de relaţionare.

· Proiectele valorizează copiii.

· Proiectul oferă posibilitatea reflecţiei asupra rezultatelor, comportamentelor în timpul lucrului, asupra implicării, asupra produselor realizate, asupra consecinţelor, iresponsabilităţii în respectarea regulilor, etapele proiectării. Lumea în care se nasc copiii de astăzi este într-o permanentă schimbare, este complexă, iar aceştia trebuie pregătiţi să înţeleagă şi să accepte modificările, să devină ei înşişi factori ai schimbării viitoare.De aceea, nu contează cantitatea cunoştinţelor, ci competenţele psiho-sociale formate copiilor, capacitatea de luare a deciziilor, rezolvarea situaţiilor problemă, gândirea creativă, empatia.

Bibliografie selectivă

1.      V. Preda, M. Pletea, F. Grama, A. Cocoş, D. Oprea, M. Călin, Ghid pentru proiecte tematice: abordare în manieră integrată a activităţii din grădiniţă, Bucureşti, Ed. Humanitas Educaţional, 2005

2.      M. Ciobotaru, Şt. Antonovici, M. Popescu, D. Fenichiu, Aplicaţii ale metodei proiectelor: ghid pentru educatoare, Bucureşti, Ed. CD PRESS, 2008