Caracteristici generale
În afară de modelele tradiționale, puține țări oferă diverse rute de formare alternative; modelele simultane şi consecutive constituie cele mai frecvente modele în formarea iniţială a cadrelor didactice.
În Europa, rutele alternative pentru obţinerea unei calificări didactice sunt rare; în ultimul timp, datorită creşterii flexibilităţii în învăţământul superior, au fost introduse câteva rute noi pentru accesul la profesia didactică. Doar câteva ţări europene oferă rute alternative pentru obţinerea calificărilor de predare, pe lângă modelele tradiţionale de formare iniţială a cadrelor didactice. Acestea sunt de obicei caracterizate de un grad ridicat de flexibilitate, o durată scurtă şi furnizarea la locul de muncă a celei mai mari părţi a perioadei de formare. Acestea au fost introduse de obicei atunci când a existat o lipsă de profesori calificaţi, fiind astfel o nevoie urgentă de recrutare. Rutele alternative către cariera didactică sunt utile pentru atragerea absolvenţilor din alte domenii către această profesie.
Mai jos prezentăm spre exemplu concepte utilizate în rutele alternative din diverse state europene:
|
Țara
|
Ruta alternativă |
|
Polonia |
- sunt disponibile doar pentru viitorii profesori de limbi străine, fiind necesară obţinerea unui certificat care să ateste competenţele lingvistice la un nivel "performant" sau "avansat", precum și un certificat pentru predarea limbilor străine acordat la absolvirea unui program de studii postuniversitare finalizat fără acordarea unei diplome sau a unui curs de calificare |
|
Suedia |
- persoanele cu experienţă profesională în afara şolii pot avea acces la o carieră în domeniu urmând programul suplimentar de pregătire a cadrelor didactice care conduce la obţinerea unei diplome pentru predarea unei anumite materie. Este oferit și un program educaţional suplimentar special care permite persoanelor cu calificări de predare obţinute în străinătate să se califice pentru angajare |
|
Norvegia |
- persoanele care lucrează deja în grădiniţe (asistenţii şi personalul de îngrijire), pot studia la locul de muncă, ceea ce oferă o abordare orientată spre practică, concentrându-se, ca domeniu de învăţare, pe locul de muncă |
|
Luxemburg |
- în învăţământul secundar general (inferior şi superior), în special în perioadele de deficit al cadrelor didactice, profesorii stagiari pot urma o formare la locul de muncă, având o durată de 60 de ore; după finalizarea cu succes a acestui program şi acordarea unei evaluări pozitive de către directorul şcolii secundare, aceşti profesori stagiari pot obţine un contract permanent şi pot deveni parte a rezervei naţionale de profesori |
|
Letonia |
- persoanele care au obţinut o diplomă universitară într-un domeniu predat ca disciplină şcolară pot deveni profesori în cazul în care urmează un program de studiu de scurtă durată, destinat calificării cadrelor didactice (cu durata de 1-1,5 ani), nu mai târziu de doi ani după ce şi-au început activitatea. Acest program poate fi redus la 72 de ore de dezvoltare profesională, în cazul disciplinelor şcolare cu un număr mic de ore pe săptămână |
|
Olanda |
- relativ lungă tradiţie de a oferi rute alternative pentru profesia didactică - există un program de specializare “secundară” în educaţie, care permite studenţilor la nivel de licenţă să dobândească o calificare limitată de predare la nivel secundar (anii 1-3 din învăţământul secundar general). ‘Intrarea laterală’ oferă o altă opţiune pentru persoanele care au o calificare de învăţământ superior de a avea acces la profesia didactică fără o calificare didactică anterioară. Profesorii numiţi astfel pot lucra în baza unui contract temporar, pe o perioadă maximă de doi ani, timp în care beneficiază de formarea şi sprijinul necesare pentru a obţine o calificare de predare completă şi, astfel, un contract permanent |
|
Marea Britanie (Anglia) |
- relativ lungă tradiţie de a oferi rute alternative pentru profesia didactică - Programul de Formare Directă în şcoală, o rută de angajare disponibilă pentru absolvenţii care au o experienţă de muncă de cel puţin trei ani, a înlocuit atât Programul pentru Profesori Absolvenţi de învăţământ superior (GTP), cât şi Programul pentru Profesori Înregistraţi (viitori absolvenţi de învăţământ superior) – RTP. - în Anglia, o altă rută de acces către cariera didactică o reprezintă Programul de formare a cadrelor didactice în străinătate (OTT). Acest program se concentrează pe profesorii care au obţinut calificarea în afara Spaţiului Economic European şi au găsit un post într-o şcoală engleză. Acestor profesori li se oferă un Program de formare individuală şi de evaluare, care le oferă oportunitatea de a dobândi QTS în timp ce lucrează ca ‘instructori’ calificaţi temporar. Cei care nu obţin QTS într-o perioadă de patru ani, nu pot să continue să predea. |
|
Ţara Galilor |
- singura rută alternativă pentru a preda este GTP şi permite şcolilor să angajeze profesori care nu sunt calificaţi încă. Aceşti profesori beneficiază de formare individuală, împreună cu sprijinul necesar din partea şcolii lor, în scopul de a obţine Statutul de cadru didactic calificat (QTS). Formarea individuală durează de obicei 1-2 ani, în funcţie de program. |
Marea Britanie, Olanda şi Estonia menţionează Programul ”În primul rând, să predai” ca rută alternativă. Este o mişcare de caritate privată, fondată şi finanţată de o varietate de sponsori corporatişti. Scopul său principal este de a recruta absolvenţi excepţionali din diverse domenii pentru a preda în şcolile din zonele defavorizate. Această iniţiativă, care se desfăşoară de 10 ani în Marea Britanie, este treptat adoptată în alte ţări europene (precum Germania).
Cadrele competenţelor profesorilor
Caracteristici generale:
1. Grade diferite de detaliere/descriere a cadrelor competenţelor profesorilor la nivel european; astfel de descrieri există în majoritatea ţărilor, dar formatul, valoarea şi recunoaşterea acestor cadre diferă foarte mult; pot fi foarte largi, constând în afirmaţii destul de generale, precum în Belgia (Comunitatea franceză), Danemarca, Germania, Franţa, Lituania, Italia, Slovenia, sau mai detaliat, ca, de exemplu, în Spania, Irlanda şi Marea Britanie;
2. Includ domenii precum cunoaşterea materiei şi a pedagogiei, competenţe de evaluare, competenţe de lucru în echipă, competenţe sociale şi interpersonale necesare predării, conștientizarea aspectelor legate de diversitate, competenţe de cercetare precum şi abilităţi de organizare şi conducere. Aceste competenţe pot fi grupate în diferite grupe tematice, în funcţie de nivelul de detaliere al cadrelor;
3. Majoritatea ţărilor includ o listă de competenţe care trebuie dobândite de profesori în ghidurile pentru formarea iniţială a cadrelor didactice.
|
Ţara |
Reglementări ale Cadrului competenţelor |
|
Norvegia |
- bazate pe Cadrul European al Calificărilor şi stipulează ce anume ar trebui să ştie, să înţeleagă şi să fie capabili să întreprindă candidaţii, sub forma ‘rezultatelor învăţării’ |
|
Belgia (Comunitatea flamandă) |
- există două documente care detaliază competențele de bază necesare pentru profesorii debutanţi şi unul pentru profesori cu experienţă |
|
Irlanda |
- în afară de ghidurile pentru furnizorii de formare iniţială a cadrelor didactice, există codurile de conduită profesională pentru profesori |
|
Estonia, Letonia, |
- standarde profesionale pentru cadrele didactice |
|
România |
- standarde profesionale pentru cadrele didactice, diferite pentru fiecare poziţie didactică |
|
Olanda |
- standarde profesionale pentru cadrele didactice - relativ lungă tradiţie de standarde pentru profesia didactică - cadre de competenţă au fost revizuite recent - Legea Profesiilor Educaţionale, care a intrat în vigoare în 2006, reglementează standardele de competenţă atât pentru profesori, cât şi pentru alte persoane care au locuri de muncă legate de educaţie. Persoanele care doresc să devină profesori au nevoie de un certificat de la o instituţie de învăţământ profesional superior sau de la o universitate pentru a demonstra că îndeplinesc standardele de competenţă stabilite prin ordin al consiliului, conform Legii. De asemenea, Legea permite şcolii să elaboreze o politică pentru menţinerea competenţelor personalului lor. Inspectoratul monitorizează respectarea prevederilor acesteia. Fiecare dintre conducerile şcolilor are obligaţia de a lua măsuri şi de a introduce instrumentele pentru a se asigura de faptul că personalul căruia i se aplică standardele de competenţă şi le poate păstra - Consiliul de cooperare pentru educaţie (Onderwijscoöperatie), în sprijinul Ministerului Educaţiei, Culturii şi Ştiinţei, a creat în februarie 2012 un registru naţional pentru profesori. Cadrele didactice se pot înregistra voluntar, iar înregistrarea este valabilă timp de patru ani. Obiectivul este de a îmbunătăţi calitatea cadrelor didactice prin organizarea unui registru profesional, care îi încurajează pe profesori să îşi menţină abilităţile şi să îşi perfecţioneze competenţele. În plus, acesta reprezintă o dovadă a statutului profesional. Prin urmare, registrul are două obiective: profesori înregistraţi pot demonstra că sunt calificaţi şi competenţi şi că îşi menţin competenţele în mod sistematic. Până în 2018, ar fi trebuit să fie înregistraţi toţi profesorii. |
|
Marea Britanie (Anglia) |
- standarde profesionale pentru cadrele didactice - relativ lungă tradiţie de standarde pentru profesia didactică - cadre de competenţă au fost revizuite recent - din anul 2007 au intrat în vigoare standarde diferenţiate pentru fiecare etapă a carierei, acestea fiind recent reformate. Noi standarde au intrat în vigoare în septembrie 2012. Acestea au înlocuit standardele anterioare necesare pentru a atinge Statutul de profesor calificat şi promovarea inducţiei. Ele încorporează, de asemenea, standarde de comportament şi conduită şi înlocuiesc codul anterior de conduită şi bune practici pentru profesorii înregistraţi |
|
Polonia, Norvegia |
- cadre de competenţă introduse recent |
|
Grecia, Irlanda, Suedia, Turcia |
- cadre de competenţă revizuite recent |