Structura sistemului de învăţământ estonian
Sistemul de învăţământ estonian se structurează astfel:
a) şcoli de bază (7-15 ani):
• educaţia primară (clasele I-IV),
• educaţie de bază (clasele V-IX);
b) gimnaziu sau şcoală vocaţională (16-18 ani)
• învăţământ superior secundar (clasele X-XII) sau
• educaţie vocaţională (clasele XXII);
c) şcoli tehnice post-secundare (19-21 ani) sau
d) universităţi şi instituţii de învăţământ superior (19- 24 ani pentru licenţă).
În urma analizei rezultatelor la testele internaționale PISA, s-a constatat că elevii estonieni au obţinut rezultate remarcabile, clasându-se pe primele locuri la toate evaluările administrate.
S-a observat existenţa unor diferenţe de gen, şi anume: faptul că fetele se descurcă mai bine la partea de citit, iar băieţii excelează la matematică.
Se pune întrebarea: care este secretul succesului elevilor estonieni? Una dintre explicaţii constă în faptul că integrarea IT în şcoli a început în anul 1986, programarea constituind o a doua alfabetizare.
Apariţia timpurie a internetului în instituţiile de învăţământ a favorizat formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale, atât la elevi, cât şi la profesori. Încă din anul 1989 au apărut primele proiecte prin intermediul e-mail-ului şi au fost introduse calculatoarele în şcoli.
Prima strategie în domeniul digital a aparţinut Fundaţiei Tiger Leap și a fost aplicată în Noul curriculum național, începând cu anul 1997. Între anii 1998-2001 s-a constituit un portal pentru profesori, care avea ca scop facilitarea învățării acestora și perfecționarea competențelor digitale, cât și oportunitatea de a le oferi o varietate de training-uri.
Noul curriculum național, care este aplicat începând cu anul 2013 urmărește utilizarea I- pads-urilor în strategia didactică.
De asemenea, elevii estonieni sunt cei mai activi utilizatori ai portalelor de tip e-school şi ai paginilor web ale şcolii. Elevii au o atitudine generală pozitivă faţă de învăţare, participând cu interes la rezolvarea sarcinilor de lucru, ca urmare a utilizării soft-urilor educaţionale inovative. Statisticile arată faptul că mai mult de jumătate dintre elevii estonieni se simt fericiţi la şcoală.
Elevii au şanse egale la educaţie, deoarece statutul socio-economic nu le afectează rezultatele, şcoala compensând situaţia financiară precară, intervenind timpuriu unde sunt probleme. Formarea periodică a profesorilor asigură elevilor accesul la ultimele abordări inovative în domeniul educaţiei. Alţi factori de succes care au generat rezultatele foarte bune la testele internaţionale: flexibilitate și agilitate în aplicarea curriculumului, sprijin pentru inovatori, faptul că există manageri IT în fiecare școală, infrastructura este performantă, training-urile pentru profesori sunt bine proiectate și implementate, se lucrează în echipe mici, în care este facilitate învățarea.
Formarea profesorilor
Educaţia iniţială a fiecărui profesor presupune existenţa unui masterat în domeniul de specializare. Se acordă o mare importanţă formării continue a cadrelor didactice, oferindu-li-se posibilitatea de a participa la diferite cursuri de formare gratuite. În decursul a 5 ani, fiecare profesor trebuie să parcurgă 160 de ore de formare.
Se pune accentul pe latura creativă a demersului didactic, dascălii având posibilitatea de a participa la cursuri în cadrul Centrelor de educaţie inovativă. Se urmăreşte modificarea curriculei în concordanţă cu transformările tehnologice şi explozia informaţională din viaţa reală.
Profesorii de ştiinţă beneficiază de un curriculum experimental, care să capteze şi să menţină interesul elevului. De asemenea, tehnologia digitală educaţională se dezvoltă în şcoli prin programe sponsorizate de firme de IT consacrate.
Perspective în învăţarea digitala
Până în anul 2020, sistemul de învățământ estonian are un plan foarte bine punctat în ceea ce privește învățarea digitală, și anume: vizează continuarea dezvoltării culturii digitale în curriculă, inovația, diseminarea de bune practici, asigurarea unui număr suficient de specialiști IT în fiecare școală, care să implementeze noi sisteme digitale educaționale. De asemenea, se pune un foarte mare accent pe dezvoltarea resurselor digitale: îmbunătățirea manualelor digitale, dotarea școlilor cu calculatoare pentru toți elevii, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, este vizată introducerea sistemului BYOD (Bring Your Own Device).
În ceea ce privește competențele digitale urmărite la profesori și elevi, se oferă modele de competențe vizate, diverse instrumente de auto-evaluare, actualizarea curriculei inițiale a profesorilor, oferte de cursuri și proceduri de acreditare, dezvoltarea platformelor digitale care permit operațiuni de cartografiere, precum și ecosisteme interoperabile ale serviciilor.
Metode de centrare a actului educațional pe elev:
- profesorul implicǎ activ elevii ȋn planificarea activităţilor şcolare (prin confecţionare de material didactic, selectare de metode şi tehnici de lucru, resurse materiale, forme de organizare a activităţii şi a spaţiului), ȋn etapa de predare
- ȋnvăţare (strategii didactice), de evaluare (atât metode de evaluare, cât şi de autoevaluare), ȋn reglarea procesului instructiv-educativ, fapt care conduce la captarea ṣi menținerea atenției elevilor;
- dascălul ţine cont de particularităţile individuale şi de grup ȋn derularea fiecărei etape a scenariului didactic;
- trebuie să existe personal calificat (cadre de sprijin) suficient, care să acorde elevilor cu dificultăţi de ȋnvăţare sprijin individualizat prin elaborarea unui plan de intervenţie şi a unui plan de monitorizare a evoluţiei acestuia;
- comportamentul elevului de la şcoală reflectă conduita pe care acesta o manifestă ȋn mediul familial şi ȋn cercul de prieteni, precum şi problemele existente ȋn acest ambient; e necesar să existe ȋn şcoli un număr mai mare de consilieri şcolari, care să acorde consiliere psihologică pentru elevi, cadre didactice şi familii;
- profesorul trebuie să dirijeze actul educaţional, astfel ȋncât elevul să simtă existenţa unei relaţii de colaborare profesor-elev (nu de subordonare), adică de formare a unei echipe de lucru;
- dascălul trebuie să ia ȋn considerare importanţa asigurării la şcoală a confortului psihic a elevului, astfel ȋncât acesta să vină cu plăcere la şcoală, deoarece aşa activitatea profesorului atinge gradul maxim de eficienţă (elevul va fi motivat să meargă la şcoală şi să se implice activ ȋn realizarea sarcinilor de lucru); - profesorul trebuie să-şi pregătească pârghiile necesare prevenirii fenomenului de bullying, de absenteism nemotivat, de abandon şcolar;
- este necesar ca dascălii să conştientizeze importanţa faptului că elevii cu probleme de adaptare şcolară trebuie să fie sprijiniţi (nu pedepsiţi), prin identificarea cauzelor generatoare ale comportamentelor indezirabile şi ȋncercarea de remediere a situaţiilor nedorite;
- elevii sunt ȋncurajaţi, stimulaţi, lăudaţi, inclusiv cei care au performanţe reduse, deci le creşte stima de sine;
- pentru a evita abandonul şcolar generat de situaţia financiară precară a familiei, şcoala poate organiza programe de colectare de materiale (jucării, cărţi, haine, alimente) şi bani ȋn scop umanitar;
- pentru a monitoriza finalitatea activităţilor educative este importantă elaborarea şi administrarea de chestionare, sondaje de opinie pentru a determina gradul de satisfacţie al elevilor şi părinţilor;
- realizarea de parteneriate cu comunitatea locală, cu ONG-uri, cu diferite instituţii ale statului ȋn beneficiul elevilor;
- ȋmbunătăţirea permanentă a mediului şcolar, prin dotarea cu mobilier ergonomic şi realizarea unui decor adecvat vârstei, prin expunerea lucrărilor elevilor, ceea ce ȋi mobilizează prin recunoaşterea muncii depuse ȋn derularea activităţilor ulterioare; Pentru ca toate aceste obiective să fie realizate, e necesară o colaborare strânsă cu familia, bazată pe ȋncredere şi implicare activă.
Echipe de elevi buni – elevi cu dificultăţi de învăţare
S-a observat că ȋn şcolile estoniene au fost formate echipe de ȋnvăţare formate din elevi buni şi elevi cu dificultăţi de învăţare. Astfel, elevii sârguincioşi au posibilitatea de a le ȋmpărtăşi colegilor cunoştinţe, priceperi, deprinderi, dobândite ȋn urma participării la activităţile şcolare. Elevii ȋnvaţă mai uşor de la copii de aceeaşi vârstă, deoarece nu sunt inhibaţi şi pot cere explicaţii suplimentare, fiind mult mai motivaţi ȋn demersul lor. Astfel, se pot forma prietenii ȋntre copiii din aceeaşi echipă, punându-se accent şi pe dezvoltarea laturii sociale.