Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

(I)

Un om cu C.E.S. nu este „inferior”, cum, de obicei, ne grăbim să apreciem şi să etichetăm. Şi nici nu este vorba de un om pe care „l-a bătut Dumnezeu” sau „l-a pedepsit”, dându-i o „pacoste” de boală pe cap şi, atunci, „hai să ne rugăm pentru el”.

Sentimentele, ideile, convingerile religioase, nu apar în primul rând din dorinţa de a explica şi corecta o situaţie nesatisfăcătoare, ci dintr-o amintire nedesluşită a unui timp când ne identificam  cu toţii într-un câmp universal de experienţă, când nu ne consideram parte dintr-o lume ostilă sau prietenoasă, ci când eram însuşi Marele Tot.

În acest demers vom pleca la drum cu ideea că un copil, oricare ar fi el, „normal” sau aflat într-o nevoie specială este, la fel ca toţi ceilalţi copii, o personalitate în devenire şi, de ce nu, cu acelaşi Dumnezeu.

La aceşti copii, în procesul de comunicare, e foarte important feedback-ul (de tip evaluativ şi nonevoluativ).

Cel nonevaluativ este eficient în a întreţine şi a optimiza comunicarea cu ei.

 

Evoluţia copilului cu C.E.S. (cerinţe educative speciale)  depinde, în primul rând, de asistenţa psihopedagogică specifică, pedagogia curativă realizându-se fie de căre un consilier şcolar, profesor itinerant, psihopedagog, alţi profesionişti sau echipe de intervenţie multidisciplinară.

Dincolo de particularităţile fiecărei boli, în parte, pe care le-am surprins în capitolul anterior,  se desprinde aparte şi un set general de măsuri şi tehnici ce pot fi aplicate pentru a comunica eficient, în general, cu un copil cu C.E.S.

Ascultarea activă, adică angajarea în acea relaţie de parteneriat cu copilul, ajută la observarea sistematică a comportamentului, chiar şi anticiparea faptelor care ar urma să se producă.

Psihopedagogul poate manipula aceste conduite şi evenimente, în scopul unei conduite cât mai dezirabile, pentru a diminua consecinţele negative.

Astfel, numim tehnica întăririi acea tehnică care are în vedere manipularea evenimentului cauzat de un anumit comportament. Această tehnică poate fi pozitivă sau negativă.

Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice pentru a sprijini un sistem de educaţie incluzivă cuprinde atât o formare iniţială cât şi o perfecţionare continuă pe tot parcursul carierei didactice. Acestea se realizează prin:

  • modalităţi formale – ceea ce conduce la obţinerea de diplome şi / sau alte certificări eliberate de universităţi sau institutele pedagogice;
  • modalităţi mai puţin formale – care se desfăşoară ocazional.