În educarea și instruirea elevilor cu dizabilități sunt avute în vedere mai multe tipuri de obiective:

·         obiectivele generale ale învățământului național (competențe cheie, profiluri de formare pe cicluri școlare, competențe disciplinare);

·         obiective ale învățământului special

·         obiectivele recuperatorii, specifice fiecărui tip de deficiență

Obiectivele educaționale pentru învățământului general sau special și cele recuperatorii nu se realizează într-o manieră separată, ci în paralel, între ele existând o strânsă legătură, de multe ori îndeplinirea unora fiind condiționată de atingerea celorlalte.

Citește mai mult: Proiectarea didactică la elevii cu deficiență de intelect

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy  Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

Citește mai mult: Bune practici privind serviciile speciale educaționale oferite în școala de masă copiilor cu...

 Teoriile privind cursul vieții (II)

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy  Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

Citește mai mult: Bune practici privind abordarea complexă a dizabilității.

Asigurarea posibilităților participării la educație a tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiți sunt ei și cât se abat, prin modelul personal de dezvoltare, de la ceea ce societatea a denumit normal. Participarea presupune,  în primul rând,  accesul și apoi identificarea modalităților prin care fiecare să fie integrat în structurile ce facilitează învățarea socială și individuală, să contribuie și să se simtă parte activă a procesului. Accesul are în vedere posibilitatea copiilor de a ajunge fizic la influențele educative ale unei societăți (familie, școală, comunitate).

Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului, ameliorarea şi înlăturarea aspectelor atitudinale şi psihocomportamentale negative ce pot apărea în cazul acestui proces fac necesară o activitate sistematică de consiliere şi de asistenţă psihopedagogică atât la nivelul individului, cât şi la cel al grupurilor şcolare. Din perspectiva elementelor fundamentale ale instruirii (elevul, sarcinile de lucru, strategiile de învăţare), cunoaşterea elevilor nu reprezintă un scop în sine, ci o premisă a desfăşurării eficiente a activităţii diferenţiate de instruire-educare. Particularităţile individuale ale elevilor determină diferenţieri în: modalităţile de acţiune, cerinţele şi rezultatele obţinute.    

În cadrul grupurilor şcolare, consilierea reprezintă o formă particulară de interacţiune şi influenţare, care contribuie la sprijinirea elevilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, precum şi la omogenizarea şi dezvoltarea clasei de elevi ca grup educaţional.

Citește mai mult: Bune practici privind consilierea școlară