- Utilizarea TIC în educație
Pe fondul schimbărilor majore in domeniul tehnologic din ultimii ani si a progresului extraordinar in domeniul comunicațiilor, utilizarea accentuată a tehnologiilor moderne si implicit a elearning-ului în activitatea didactică ar putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru. Utilizarea tehnologiilor informaționale moderne atribuie noi dimensiuni procesului de predare-învățare-evaluare. În mai multe ţări, și în România sunt elaborate strategii şi programe naţionale vizând implementarea TIC în procesul de învățământ la toate nivelurile, inclusiv a impunerii manualelor digitale si resurselor informatice ca principale resurse materiale la clasă.
Integrarea cu succes a TIC în activitatea didactică face parte din evoluţia naturală a învăţării şi este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradițional de cunoaștere. Studii recente (2009) relevă că ariile prioritare susţinute de TIC sunt: matematica (87%), limba engleză (77%) ştiinţele (62%). (Harnessing Technology Review, 2008) [1] .
Citește mai mult: EFICIENŢA UTILIZĂRII TIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIVÎN CLASELE CU ELEVI CU CES
Mulţi cercetători au căutat să identifice şi să diferenţieze semnificaţia noţiunilor de „sex“ şi „gen“ pentru a înţelege impactul psihologic, biologic şi al altor factori asupra comportamentului uman.
Termenul sex se referă la caracteristicile biologice şi fiziologice care definesc baietii si fetele, bărbaţii şi femeile (WHO, 2009).
Termenul gen se referă la atributele şi oportunităţile economice, sociale, politice şi culturale, psihologice asociate cu starea de a fi baiat/barbat sau fata/femeie.
Citește mai mult: PERCEPTIA SOCIALA ASUPRA DIFERENTELOR DE GEN IN EDUCATIE
Noțiuni generale:
Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).
În sens larg, prin strategie se înţelege ansamblul de acţiuni întreprinse într-o organizaţie (militară, economică, educaţională etc.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu.
Strategia vizează asigurarea şi pregătirea resurselor umane şi materiale, probleme de planificare şi organizare a muncii, de cooperare în cadrul organizaţiei sau cu alte organizaţii etc., potrivit funcţiilor managementului modern, toate acestea având însă un caracter anticipativ, cu bătaie lungă, deci un pronunţat spirit de previziune.
