“Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.”
Mihai Eminescu
Educaţia este un proces complex care implică decizii nu doar de asigurare a continuităţii activităţii, dar cu implicaţii asupra viitorului indivizilor, organizaţiilor și societăţii. Rolul educaţiei în economia bazată pe cunoaștere nu mai este o problemă controversată, ci universal recunoscută de toţi subiecţii care participă în calitate de furnizori sau receptori de educaţie: preșcolari, elevi, studenţi, profesori, sistemul de învățământ, angajatori, administraţii publice.
Într-o societate mereu în schimbare, care traversează o perioadă cu transformări rapide și semnificative, domeniul educaţional nu trebuie neglijat. Transformările profunde care se petrec în societatea contemporană impun instituţiilor de învățământ noi exigenţe de pregătire a tinerei generaţii. Asumându-și responsabilităţile de formare a cetăţenilor, acestea se văd nevoite să se adapteze mereu, prin proiecte curriculare reformate, schimbărilor economice și sociale accelerate care influenţează decisiv concepţia privind rolul sistemului de învăţământ.
Citește mai mult: Strategia școlii între deziderat și realitate
Folosirea stilului democrat cere din partea conducătorului o autoritate personală precis conturată, competenţă în munca cu oamenii şi o cunoaştere temeinică a subordonaţilor cu care lucrează.
Atunci când în îndeplinirea sarcinilor, atingerea scopurilor necesită rapiditate şi operativitate, oportunitate, conducătorul trebuie să nuanţeze conţinutul stilului său cu metode autoritare, în astfel de situaţii nu se pot formula ,,reţete" care să ,,prescrie" câta constrângere trebuie să folosească conducătorul într-o situaţie sau alta pentru a conduce eficient.
În exercitarea conducerii, conducătorul trebuie să folosească metode bazate pe convingere şi cele specifice stilului autoritar, în funcţie de situaţiile concrete în care acţionează şi de evaluare a subordonaţilor.
O strategie naţională pentru invăţarea pe tot parcursul vieţii (SNÎPV) este necesară pentru a asigura o abordare coerentă şi coordonată în vederea atingerii ţintelor ambiţioase ale Strategiei Europa 2020 și ale PNR.
Creşterea participării la Învăţarea pe tot parcursul vieţii prin măsuri care rezolvă disfuncţionalităţile pieţei necesită un efort coordonat şi susţinut din partea tuturor factorilor cheie.
În acelaşi timp, sprijinirea Învăţarea pe tot parcursul vieţii constituie unul dintre obiectivele de bază ale Cadrului strategic ET 2020 pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale.
Această strategie de învăţare pe tot parcursul vieţii propune trei piloni strategici care includ acțiuni de coordonare, finanţare şi reglementare pentru a depăşi constrângerile cu care se confruntă Învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Citește mai mult: STRATEGIA NATIONALA PENTRU INVATAREA PE TOT PARCURSUL VIETII
Una dintre cele mai importante probleme pentru societatea românească rămâne adecvarea actelor de educare şi formare a tuturor categoriilor de vârstă la cadrul istoric şi cultural intern. De la această premisă discut despre educaţia adulţilor în contextul modernizării. Întâi, prezint câteva direcţii ale educaţie adulţilor în modernitatea târzie, caracteristică societăţilor occidentale. Apoi analizez educaţia adulţilor în modernitatea românească, definită de mine ca modernitate tendenţială. In continuare, fac o descriere a etapelor vârstei adulte şi a educaţiei adulţilor.
Legea Educației Naționale 1/2011 prevede cadrul general de reglementare și integrare pentru învățarea pe tot parcursul vieții în România.
Învățarea pe tot parcursul vieții înseamnă toate activitățile de învățare desfășurate de fiecare persoană de-a lungul vieții în contexte formale, non-formale și informale, în scopul dobândirii sau dezvoltării competențelor dintr-o perspectivă multiplă: personală, civică, socială sau profesională. Învățarea pe tot parcursul vieții include educația și îngrijirea preșcolarilor, educația școlară, învățământul superior, educația adulților și formarea continuă. Principalele obiective ale învățării pe tot parcursul vieții privesc dezvoltarea completă a unei persoane și dezvoltarea durabilă a societății. Învățarea pe tot parcursul vieții este axată pe dobândirea și dezvoltarea competențelor cheie și a competențelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.
Citește mai mult: Educaţia şi formarea profesională a adulţilor
„Înainte de a acţiona asigură-te că ştii
şi că ai o strategie bine pusă la punct”
Pera Novacovivci
Educaţia pe tot parcursul vieţii (life long learning) a devenit o prioritate a sistemelor de învăţământ la nivel global. Chiar dacă rolul educaţiei de bază, formale, rămâne esenţial, învăţarea permanentă, împreună cu educaţia nonformală, vin să personalizeze şi să dezvolte aptitudini cât mai aproape de cerinţele pieţei şi societăţii, dar şi priceperea şi sufletul celui care învaţă.
Prioritatea centrală a Programului de învăţare pe tot parcursul vieţii este să întărească contribuţia adusă de educaţie şi formarea profesională în atingerea obiectivului Lisabona de transformare a UE „în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică durabilă însoţită de o creştere cantitativă şi calitativă a numărului locurilor de muncă şi de o mai mare coeziune socială”, potrivit Comisiei Europene.
Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un proces continuu de oportunităţi flexibile de învăţare, corelând învăţarea şi competenţele dobândite în instituţiile formale cu dezvoltarea competenţelor în contexte non-formale şi informale, în special la locul de muncă. Acesta reflectă un concept de învăţare neîntreruptă, oricând şi oriunde. Oamenii, indiferent de locul de muncă pe care îl au, trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele şi competenţele, ca indivizi, cetăţeni şi angajaţi. Acest lucru este esenţial pentru a sprijini competitivitatea în contextul unei economii globale a cunoaşterii bazată pe tehnologie şi pentru a promova integrarea socială şi participarea la o societate democratică.