Şcoala reprezintă un factor important pentru modelarea personalităţii elevului şi a trăsăturilor lui. Primii ani de şcoală au un rol important în întreg procesul de formare a omului nou şi a personalităţii sale.

 

Metodele interactive sunt modalităţi moderne ce ajută la stimularea dezvoltării creativităţii copiilor, la stimularea învăţării experienţiale şi la exersarea capacităţilor de analiză. Aceste metode promovează interacţiunea dintre elevi, schimbul de cunoştinţe şi de idei, asigurând în acelaşi timp un demers interactiv al procesului de predare- învăţare- evaluare.

 

Pentru şcolari aceste metode sunt benefice, deoarece îi angajează în depunerea efortului intelectual, exersarea proceselor psihice în urma cărora îşi asumă responsabilităţi şi verifică soluţii.

 

Rolul folosirii acestor metode este acela de a dezvolta comunicarea, independenţa în gândire, creativitatea, îi ajută în luarea deciziilor corecte şi în posibilitatea de a argumenta aceste decizii.

   Studiul privind evidențierea de repere și bune practici De la competențe specifice la obiective operaționale evidențiază relația cu politicile educaționale europene și formularea de finalități educaționale explicite, finalități adaptate pe niveluri de școlaritate care să fie transpuse în: operaţii mentale, categorii de competenţe, Concepte operaţionale. Tot acest demers trebuie să orienteze procesul de proiectare didactică al profesorului și să descrie pentru elevi comportamente observabile, în termeni de  ”învățare vizibilă”, cu criterii de reușită conștientizate de către aceștia.

 

În pedagogia modernă se urmărește permanent dezvoltarea de metode, tehnici și instrumente de lucru care să ajute, să mobilizeze și să sprijine copilul în procesul de învățare.

Astfel, metodele tradiționale aplicate în activitatea didactică pot fi îmbinate și cu alte metode complementare.

Pe langa metodele tradiționale de evaluare se mai pot aplica și alte metode cum ar fi: interviul, enunțurile incomplete, investigația, evaluarea cu ajutorul calculatorului, jocurile de rol, dramatizările, jocurile didactice, competițiile, concursurile, chestionarele, expozitiile, activitatile casnice si gospodaresti, ingrijirea unor animale, confectionarea de portofolii, pliante, postere, puzzle, albume și proiectul în sine.

Toleranţa este o atitudine ce reprezintă deschiderea şi respectul pe care le manifestăm faţă de diferenţele dintre oameni, de orice natură ar fi ele. La fel ca toate atitudinile se transmite în mod subtil. Copiii trebuie ajutaţi să devină persoane tolerante. De la vârste mici, copiii imită comportamentele celor din jur, dezvoltându-şi valori proprii. Nicio vârstă nu este prea mică pentru a-l ajuta pe copil să fie tolerant.

Şcoala trebuie să primească toţi copiii, indiferent de condiţia lor fizică, intelectuală, socială, emoţională, lingvistică.

Educaţia trebuie să vizeze nevoile de învăţare ale tuturor copiilor în spiritul respectului persoanei, toleranţei, simpatiei, sociabilităţii, generozităţii şi întrajutorării.

Mijloacele moderne- televiziunea, calculatorul- care intervin în viaţa copilului de la vârste fragede ne provoacă dificultăţi atât nouă cât şi părinţilor. Suntem mereu atenţi să observăm fiecare mişcare a copilului şi să reacţionăm imediat, să luăm măsuri, dar uităm uneori că acesta are dreptul de a primi educaţie, de a-şi dezvolta capacităţile în condiţii de libertate şi demnitate, de a fi crescut în spiritul înţelegerii, toleranţei, prieteniei, respectului.

Prin fişă psihopedagogică ne referim la acel instrument de lucru care serveşte organizării şi prezentării informaţiilor referitoare la un elev privit în totalitatea sa sau referitoare la anumite aspecte din viaţa acestuia. Fişa destinată studiului individualităţii elevului reprezintă un document cu valenţe practice care permite desfăşurarea unei acţiuni programate în scopul desăvărşirii personalităţii elevului prin intermediul procesului de învăţământ. Se impune însă o precizare şi anume: eficienţa nu trebuie căutată în valoarea analizei psiho-pedagogice efctuate, ci în rolul ei de factor dinamizant al procesului de învăţământ.

În general, în alcătuirea unei fişe psihopedagogice a elevului cadrul didactic trebuie să ia în considerare câteva principii dintre care amintim: considerarea unitară a personalităţii copilului, cercetarea variabilelor de personalitate în interdependenţa lor, distingerea caracteristicilor dominante de personalitate, a celor de mediu şi de educaţie, repere privind procesul de formare a elevului (de exemplu, în orice fişă vom intâlni ca indicatori datele personale ale copilului, date starea de sănătate, date asupra mediului familial, date asupra şcolarităţii, date asupra structurii psihologice a elevului, date privind orientarea şcolară şi profesională a elevului respectiv etc.).