Educaţia de excelenţă este o modalitate de centrare a demersului didactic pe copil, pe potenţialul lui. Copiii cu potenţial înalt se pierd. Potenţialul fiecărui copil trebuie descoperit şi hrănit. Copilul este supradotat.

Noţiunea de supradotat este printre puţinele concepte psihologice care, pe lângă o definiţie ştiinţifică, beneficiază şi de una juridică. Astfel congresul american a votat o lege privind educaţia copiilor supradotaţi şi talentaţi folosind următoarea definiţie: „Copilul dotat sau talentat este un tânăr care, la nivelul grădiniţei, a cursurilor primare sau secundare, a dovedit un potenţial aptitudinal de a atinge un nivel înalt de competenţă în domeniile: intelectual, artistic, academic specific, în artele vizuale, teatru, muzică, dans, aptitudini de conducere având nevoie, în consecinţă, de activităţi ce nu sunt în mod normal posibile în şcoală."

Citește mai mult: Educaţia excelenţei pentru o societate centrată pe copil

Evaluarea formativă curentă este a bsolut necesară în cadrul cursurilor de formare a formatorilor oferind posibilitatea, atât formatorului cât şi cursantului: 

• să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor;

• să identifice lacunele şi cauzele lor;

• să regleze procesul de predare / învăţare.

Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresulului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării cursanţilor.

Citește mai mult: EVALUAREA COMPETENŢELOR ŞI A PROGRESULUI ÎNVĂŢĂRII

Copilul reprezinta pionul principal într-o familie organizată. Apariția unui dezechilibru în viata familială se răsfrânge dramatic asupra lui, iar consecintele care decurg în planul formării și al dezvoltării personalității sale sunt multiple. Dezorganizarea familiei prin divort, parasirea totala sau partiala a tarii de catre un parinte sunt situații care suferințe și trăiri sufletesti profunde ce nu duc la o dezvoltare buna a acestuia.Vorbim astfel, de diferite etape ale dezvoltării vietii copilului în prescolaritaritate, scolaritatea mica si varsta scolara. Cu cat aceste schimbari se produc la o varsta mica, cu atat efectele acestora nu sunt atat de grave pentru copil, dar odata cu integrarea copilului in viata sociala, aceasta destramare conduce deseori la marginalizarea sau la transformarea copilului intr-un copil introvert lipsit de interes si dornta de afirmare.

Citește mai mult: Rolul familiei în dezvoltarea socio-emoțională a copilului

Terapia ABA - Applied Behavioral Analysis (ABA), respectiv Analiza Aplicatã a Comportamentului este o tehnică folosită în tratamentul copiilor diagnosticați cu autism. Din tehnicile folosite de această terapie, imitaţia motorie grosieră folosind obiecte oferă exemple de bune practici și se bazeă pe predarea imitaţiei nonverbale. Aceasta se asociază cu folosirea obiectelor prin acțiuni imitative precum: aruncarea cuburilor intr-o găleată, mişcarea unei mașinute de jucărie, aşezarea cercurilor in jalonul special, lovirea unei tobe cu beţe speciale, etc. Nu contează dacă elevul a învăţat deja să folosească unele dintre aceste obiecte, deoarece programul de deprindere a imitaţiei nonverbale îl învaţă pe acesta să imite modul în care profesorul foloseşte obiectele. Prezentăm mai jos trei motive atunci pentru ca, la începutul predării imitaţiei nonverbale, profesorul să fie cel care mânuiește obiectele. În primul rând, majoritatea elevilor sunt întăriţi de acţiuni ce implică jucării sau ajung să descopere proprietăţile întăritoare ale acestora, după implicarea în astfel de acţiuni. În al doilea rând, comportamentele care implică mânuirea unui obiect ar putea fi mai diferenţiate decât cele care implica numai corpul. În al treilea rând, de cele mai multe ori, acţiunile ce implică obiecte creează zgomot, conducând la feedback-uri diferite ce facilitează diferenţierea asocierii dintre comportamentul elevului şi întărirea oferită pentru acel comportament. Din punct de vedere tehnic, feedback-urile diferite îi ajută pe elev să diferenţieze intărirea accidentală.

Atunci când elevul învaţă să imite primele câteva comportamente ale profesorului, ar putea să pară, la prima vedere, că acesta a învăţat să imite. Totuşi, în majoritatea cazurilor în care elevul nu a învăţat să imite, noi comportamente ale profesorului nu numai că nu vor fi imitate, ci vor fi chiar indici ai unor comportamente deja deprinse în stadiile incipiente ale învăţării. Cu toate acestea, după un număr crescut de exerciţii, elevul va învaţa să se concentreze asupra anumitor aspecte ale comportamentului profesorului. În stadiile incipiente ale predării, ţineţi elevul pe scaun pentru 5-6 probe şi apoi lăsaţi-l in pauze de joacă cam 30 de secunde între seturi de probe. La inceputul procesului de invăţare, statul pe scaun nu trebuie să depăşească 2 minute între pauze. Pe măsură ce elevul avansează în programul de lucru, profesorul poate extinde durata reținerii elevului pe scaun de la 1 la 5 minute, permiţând astfel desfăşurarea mai multor probe. Atunci când este timpul pentru o pauză de joacă, semnalizați acest lucru spunând "Gata" şi, in acelaşi timp, ajutaţi-l să meargă la joacă. În toate programele, semnalizaţi pauza de joacă numai după un răspuns corect (nesugerat atunci când este posibil). Asiguraţi-vă că elevul nu primeşte pauză atunci când nu asculta, când este agitat sau atunci când dă un răspuns greşit.

Citește mai mult: Repere din tehnicile de lucru specifice terapiei ABA- imitaţia motorie grosieră folosind obiecte