Bază de date online cu resurse pentru dezvoltarea unui management instituțional antreprenorial de calitate în școli defavorizate

INTRODUCERE

Copiii cu dizabilităţi fac parte din categoria copiilor cu cerinţe de educaţie speciale (CES). Gama cerinţelor speciale este mai vastă şi cuprinde, pe lângă categoria „dizabilităţi”, încă alte două categorii: „dificultăţi” şi „dezavantaje” (OECD, 2003: 14). Din punct de vedere statistic, „dizabilităţile” sunt reprezentate de 2–5% dintre populaţia şcolară, în timp ce celelalte categorii reprezintă între 10–20% din elevi (Vrăsmaş, 2010: 17). În categoria „dificultăţi” sunt incluşi elevii cu probleme de învăţare, deficit de atenţie şi tulburări de comportament. Categoria „dezavantaje” este legată de provenienţa copilului dintr-o familie defavorizată socioeconomic, sau dintr-o etnie minoritară, cum este, de exemplu, cea rromă. În astfel de familii nu se pune accent pe educaţie, copilul nu frecventează grădiniţa şi el are un decalaj faţă de alţi copii din clasă, pe care el singur nu îl poate recupera. Copiii cu dizabilităţi au reprezentat, în România, „cea mai controversată categorie de copii ocrotită conform Legii 3/1970” (Zamfir, 1995: 140).

    Termenul de conflict provine din latinescul “conflictus” cu sensul de lovire, soc, ciocnire, o stare ce se caracterizeaza prin manifestarea unor tensiuni acumulate in timp sau determintate de factori de moment, intre doua persoane sau doua grupuri ce au aceleasi interese, fie interese diferite care nu au modalitati de inlaturare a acestor tensiuni.

În psihologia generală conflictul e considerat orice ciocnire de necesităţi, motive, interese, gânduri, sentimente, modele de conduită direcţionate opus.

Conflictul este o modalitate neconstructivă de exteriorizare a emoţiilor acumulate.