Preocuparea pentru  dezvoltarea  spiritului  creativ  a  condus  şi  la  elaborarea  unor  metode  şi  procedee  specifice  de  stimulare  a  creativităţii. Cele  mai  cunoscute  sunt: brainstorming-ul; sinectica  metoda  6-3-5; metoda  Phillips  6-6; discuţia-panel. Este  vorba  despre  tehnici  care  sunt  operante  mai  ales  în  condiţii  de  grup. Acestor  metode, care  au  deja  o  îndelungată  tradiţie  de  utilizare, li  s-a  adăugat, în  ultimii  ani, rezolvarea  creativă  a  problemelor ( ,,creative  problem  solving “, prescurtata  CPS).

            Brainstorming ( ,,Furtună  în  creier”  sau ,, metoda  asaltului  de  idei “) este  cea  mai  cunoscută  metodă  de  grup, folosită  pentru  producerea  ideilor  creative. Esenţa  acestei  metode  constă  în  separarea  momentului  emiterii  ideilor  de  momentul  evaluării  lor. În  constituirea  grupului  se  vor  respecta  câteva  exigenţe : participarea  benevolă  a  membrilor; relaţiile  amiabile  între  participanţi  şi  interdicţia  de  a  face  parte  din  acelaşi  grup  un  şef  şi  un  subaltern.

Citește mai mult: Metode didctice folosite pentru dezvoltarea creativităţii

1.       Abordări teoretice

2.       Cunoaşterea ştiinţifică a persuasiunii

3.       De la comunicare la persuasiune şi la manipulare

1. Abordări teoretice

Viaţa noastră cotidiană este un proces continuu de schimbare a atitudinii. Reclamele pe care le vedem zilnic la televizor sau pe stradă, politicienii care încearcă să ne convingă să votăm în favoarea lor, asociaţiile care reuşesc să ne facă să donăm bani pentru copiii abandonaţi, fără să ştim dacă banii ajung la cei care au nevoie de ei, grupurile religioase care doresc să atragă adepţi – toată lumea încearcă să ne facă să ne schimbăm cumva atitudinea pentru a fi favorabili scopurilor lor. Persuasiunea, ca proces de schimbare a atitudinii, face parte din viaţa noastră. De aceea, pentru a înţelege mai bine cum funcţionează asupra noastră procesul de persuasiune, trebuie să studiem modul în care acesta ne poate schimba atitudinea.

Citește mai mult: Studiu privind manipularea şi persuasiunea ca mecanisme de schimbare a atitudinilor

Planul de intervenție personalizat (P.I.P.) este un instrument de planificare si coordonare extrem de util, ce vizează intervenții de natura să asigure învățarea și dezvoltarea, ca răspuns la cerințele multiple si complexe ale copilului. El reprezintă un document de lucru elaborat pentru a sprijini copilul în învățare, identificând pe de-o parte dificultățile de învățare existente și avansând pe de alta parte modalitățile concrete de intervenție in vederea depășirii acestora si atingerii unor scopuri de învățare si dezvoltare.

Planul de intervenție consta in stabilirea activităților personalizate pentru terapie in funcție de caracteristicile psihoindividuale ale copilului. Alcătuirea planului de intervenție individualizat este deosebit de important pentru succesul terapiei.

Citește mai mult: PLANUL DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy  Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

Citește mai mult: Bune practici privind servicile și asistențele conexe oferite prin școala de masă copiilor cu...