Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate

 

 

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

ARGUMENT

Raspunsul la întrebarea: "Cum îmi  voi educa   propriul  copil?" este adesea "Nu știu".

În timp, relațiile tineri și adulți,copii și parinti s-au modificat. Tot mai mulți copii vin din familii destrămate, din medii defavorizate.

Puncte de reper în educarea parinților: educarea viitorilor parinți, educarea parinților cu copii mici, dezvoltarea relației școală-famile- comunitate, rolul mass-mediei în educația părinților, programe de formare a formatorilor pentru educația parinților.

 Există o serie de motive pentru care școala si familia trebuie sa stabileasca legaturi: parintii sunt juridic responsabili de educarea copiilor lor, învățământul nu este decât o parte din educația copilului, o bună parte  e educației petrecându-se în afara școlii.

Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind schimbarea comunitară pentru facilitarea educației incuzive (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:   

Caracteristici generale:

1. este guvernată mai mult de cerințele generale de admitere în învăţământul superior (la nivel de autoritate educaţională), decât de criterii de selecţie specifice; în mai multe ţări, instituţiile sunt libere să introducă criterii de admitere suplimentare faţă de cerinţele minime.

2. criteriile de admitere şi metodele de selecţie variază însă, în ceea ce priveşte conţinutul şi volumul; pot fi stabilite fie la nivel instituțional și/sau la nivelul autorității educaționale.

3. principala condiţie prealabilă necesară în ţările europene este deţinerea certificatului final de absolvirea a învăţământului secundar superior. Performanţa şcolară în învăţământul secundar superior este luată în considerare în aproape jumătate din țări.

4. pentru a avea acces la programele de master, performanţele academice la nivel de licenţă sunt luate în considerare în paisprezece țări. În majoritatea ţărilor, trei sau mai multe criterii guvernează procesul de selecție.

5. o treime din toate ţările europene au în vigoare metode specifice de selecţie (performanţa satisfăcătoare la un test de aptitudini specifice sau interviuri în care candidaţii sunt întrebaţi despre motivaţia lor pentru a deveni cadre didactice). În cazul în care există astfel de metode de selecţie specifice, ele sunt:

Exemplele de bune practici pentru realizarea educației incluzive de calitate se subordonează îndeplinirii obiectivului fundamental al proiectului: „Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare”. De asemenea, instrumentele dezvoltate trebuie să răspundă îndeplinirii obiectivului specific (OS): „Îmbunătățirea competențelor personalului didactic din învățământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii educaționale de calitate orientate pe nevoile elevilor și ale unei școli incluzive”.

În acest sens, prezentăm în cele ce urmează bune practici prin care sunt dezvoltate sau sunt extinse competenţe competenţe psihosociale adaptate la realizarea educației incluzive de calitate