Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate

Termenul de curriculum este consemnat pentru prima data in documentele universităților din Leiden (1582) si Glasgow (1633). Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED), iar înțelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire, susținut într-o scoală sau o universitate". În limba latină, termenul înseamnă ”fugă”, ”alergare”, ”cursă”, ”întrecere”, ”car de luptă” (Cassell, "Latin-English Dictionary").

Metamorfozarea înțelesului, din referent al faptului sportiv în semnificant al contextului educațional, este plasată de cercetătorul american David Hamilton (1989) in torentul mișcărilor ideologice si sociale din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XVI-lea, care au avut, printre rezultate, tendința politicii educaționale de standardizare a tematicii studiilor universitare. Acest fapt reflecta, în esență, nevoia de control administrativ a statului și a reformei protestante. Planificarea si organizarea conținuturilor educaționale au început să se obiectualizeze în documente care purtau numele de curriculum. Autorul menționează că funcția inițială a curriculum-ului a fost aceea de ”instrument de eficientizare social”, ulterior prezența sa fiind motivată atât "extern", cât și "intern", de o combinație de "autoritate administrativă si pedagogica".

 


Ce reprezintă o practică bună?

O “bună practică” poate fi definită:

O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.

Criteriile de identificare a bunelor practici

Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003.  Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:  

        Centrului de  resurse  pentru educaţie şi dezvoltare profesională furnizează servicii de consiliere a părinţilor, de formare a abilităţii de a relaţiona cu copiii, de învăţare de strategii pentru valorificarea timpului petrecut cu copiii, strategii de cunoaştere a copilului, precum şi servicii de informare, formare şi diseminare.

Centrul se preocupă de informarea părinţilor, de importanţa frecventării grădiniţei in vederea reducerii eşecului şcolar.

      Valorile Centrului sunt comune personalului angajat şi susţinătorilor organizaţiei –sunt promovate in toată activitatea ei .

Serviciile de consiliere pot fi oferite  de personal specializat – psiholog sau consilier şcolar ,medic ,educatoare ,alte categorii de adulţi care au responsabilităţi in asigurarea protecţiei, educaţiei şi îngrijirii copiilor mai mici de 7 ani– către părinţi , alţi membri ai familiei , copii .

     Instrumentele compensative sunt instrumente didactice şi tehnologice care substituie sau facilitează performanţa în condiţiile existenţei unei abilităţi deficitare. Instrumentele compensative scutesc elevul cu TSI (tulburare specifică de învățare) de o prestaţie care devine dificilă datorită tulburării, fără să-i faciliteze tema din punct de vedere cognitiv. Utilizarea unor asemenea instrumente nu este la dispoziţia întregii clase, iar profesorii – pe baza indicaţiilor psihologului clinician/profesorului de sprijin/profesorului psihopedagog/logopedului/profesorului consilier şcolar vor avea grijă să susţină această utilizare de către elevii cu TSI /CES, integrati in scoala de masa.

Exemple de instrumente compensative in evaluare scrisa:  computer, tableta software, software-uri, manuale si carti in format digital, platforma e-learning, myKOOLIO, Logopedix, Tarabostes-pt logopedie.