- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
În general, elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor din anii terminali de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o sumă importantă de resurse.
Dacă stăm să analizăm atent, majoritatea cadrelor didactice implicate au fost nevoite să depună anumite eforturi pentru educația celor care, dintr-un motiv sau altul, fac obiectul abandonului şcolar.
Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Citește mai mult: Formarea cadrelor didactice pentru dezvoltarea parteneriatului profeosori –părinți
Școala este recunoscută ca fiind centrală din punct de vedere social pentru formarea celor mai importante resurse ale societății: copiii. Ea constituie scenariul formal care permite o educație cuprinzătoare pentru dezvoltarea proceselor cognitive și aptitudinale ale copiilor. În contextul actual, sarcina pedagogică trebuie orientată dincolo de transmiterea unui conținut școlar obișnuit; ea implică dezvoltarea de abilități și aptitudini care promovează autonomia gândirii și a acțiunii.
Din această perspectivă, învățarea mediată este un proces de interacțiune pedagogică social, dialogat, ludic, conștient, intenționat, sistematic, care vizează generarea de experiențe bune de învățare în timpul transmiterii cunoștințe, permițând dezvoltarea potențialul uman în a fi, a face, a ști și a trăi. Este un proces social, deoarece transmite cultură, valori, norme, implică interacțiunea socială intenționată și conștientă între profesor, partener, adult conștient și copii pentru a influența performanța celor implicați. Este sistematică, deoarece răspunde la a intenția pedagogică, care trebuie să ia în considerare cunoștințele anterioare, stiluri de învățare, scopuri educaționale, contextul didactic al ucenicului și al conținutului. Medierea învățării implică interacțiunea în predare și învățare ca elemente constitutiv al acestora pentru a conduce la generarea de experiențe de învățare pozitivă, de conștientizarea modurilor de învățare și de efectuare a transferului a ceea ce s-a învățat.
Agresivitatea în mediul școlar a devenit în ultima perioadă o problemă majoră, iar părerea unanimă a elevilor este că aceasta e un fenomen care riscă să ia amploare în câmpul educaţiei formale. În ceea ce priveşte nivelul de securitate, unii elevi consideră că în instituţiile de învăţământ nu se simt în siguranţă, dat fiind faptul că în incinta şcolii pătrund uneori şi persoane străine de acea instituţie. Dacă în incinta şcolii elevii au sentimentul că încă sunt în siguranţă, zonele din preajma şcolilor prezintă un risc mai crescut de izbucnire a incidenţelor violente. Această situaţie ar putea dezvolta sentimentul de frică, suferinţă psihică, frustrare, toate acestea influenţănd dezvoltarea armonioasă a elevilor din punct de vedere fizic şi psihic.
Agresivitatea în şcoală este o formă de conduită de devianţă şcolară, cu o diversitate de forme de manifestare, cu intensitate diferită. Pe o scară a intensităţii, pornind de la intensitatea cea mai mică, agresivitatea presupune: confruntarea vizuală, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite obiecte, pălmuirea şi ajungând la forme de intensitate crescută, cum ar fi înjunghierea şi împuşcarea.
Agresiunile care au loc în preajma şcolilor sau chiar în şcoli, au loc în special între elevii şcolii şi mai rar între elevii şcolii şi alte persoane- elevi din alte şcoli sau persoane adulte. Majoritatea incidentelor au loc între elevi ( agresiuni verbale, gesturi agresive moderate şi rar bătăi între elevi).
Comportamenul agresiv al elevilor are cauze multiple: probleme familiale (familii dezmembrate, situaţie materială precară), familii în care există un climat conflictual, familii hiperpermisive, modele de comportament învăţate în familie, anturajul, caracteristici specifice vârstei ( dorinţa de a atrage atenţia, de a impresiona, din teribilism, afirmarea masculinităţii). Agresivitatea este un comportament pe care îl întâlnim frecvent, fie în anturajul nostru, fie la televizor, în filme sau în alte parti. Dacă ne-am obisnuit, oarecum, cu violenta adulților, ne mirăm atunci când vedem agresivitate la cei mici. Părinții unor astfel de copii pot fi adusi la disperare de comportamentul acestora.
Citește mai mult: Bune practici privind ameliorarea agresivității în mediul școlar
Ce reprezintă o practică bună?
O “bună practică” poate fi definită:
O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.
Criteriile de identificare a bunelor practici
Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003. Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:
Repere ale educației finlandeze
Sistemul de învǎțǎmânt finlandez presupune existența unei educații echitabile pentru toți elevii. Astfel cǎ, învǎțǎmântul de masǎ începe cu un an de educație preṣcolarǎ, care se continuǎ ulterior cu nouǎ ani de educație primarǎ ṣi gimnazialǎ (7-16 ani).
Odatǎ cu finalizarea ṣcolii gimnaziale, elevii pot opta pentru o filierǎ teoreticǎ, respectiv pentru una vocaționalǎ (echivalenta ṣcolilor profesionale din țara noastrǎ) sau pot renunța la continuarea studiilor. Cu toate cǎ existǎ aceastǎ posibilitate, mai mult de 95% dintre elevi aleg sǎ-ṣi continue studiile, urmând un nivel superior al educației. Dupǎ finalizarea liceului, în funcție de filiera aleasǎ, elevii vor susține un examen național, care le va oferi posibilitatea de a urma o universitate sau învǎțǎmântul superior politehnic.