- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
Relaţiile între adulți şi adolescenți se bazează pe un model deosebit de comunicare, determinat social, care constituie un pattern special de conduită. În cadrul dezvoltării acestor relaţii, părinţii oferă copiilor primele modele de socializare, care îi vor ghida spre o dezvoltare şi perfecţionare ulterioară, chiar dacă stilului de interrelaţionare dezvoltat în copilărie va fi în viitor modificat şi reajustat.
Părinţii sunt cei care iniţiază copilul în stabilirea relaţiilor, stabilind anumite norme de comunicare în familie. Apoi, relaţiile copilului se extind la grupul de joacă. În perioada adolescenţei părinţii nu mai au posibilitatea să supravegheze adolescentul.
În perioada copilăriei părinţii au posibilitatea să comunice mai mult cu copiii săi: în timpul jocului, ieşind la plimbare, în timpul mesei etc. Vorbind cu copiii, părinţii nu numai îi învaţă să vorbească, ci le transmit cunoştinţe privitor la lumea înconjurătoare şi relaţionarea cu aceasta. Dialogul este foarte important pentru dezvoltarea copilului, dar şi părinţii învaţă să comunice cu copiii lor. Aceştia pun diverse întrebări la care părinţii rebuie să ofere răspunsuri adecvate vărstei şi nivelului individual de dezvoltare.
Citește mai mult: STILURI PARENTALE ȘI COMUNICAREA PĂRINȚILOR CU ADOLESCENŢII
Ce reprezintă o practică bună?
O “bună practică” poate fi definită:
O bună practică este o experiență în legătură cu care există dovezi că funcţionează bine şi că produce rezultate bune, ceea ce o recomandă ca model.
Criteriile de identificare a bunelor practici
Următorul set de criterii a stat la baza identificării bunelor practici privind participarea comunităţii, familiei/ a părinţilor la parteneriatul educativ cu şcoala (adaptat după Hancock, J. 2003. Scaling-up for increased impact of development practice: Issues and options in support of the implementation of the World Bank's Rural Strategy. Rural Strategy Working Paper, World Bank, Washington D.C.). Cele șapte criterii sunt utilizate ca o listă de control pentru bune practici:
Copilul este un “mic univers” , iar cresterea si devenirea lui ca adult reprezintă un drum lung și sinuos, plin de urcușuri și coborâsuri, al cărui aspect central îl reprezintă personalitatea în toate aspectele ei.
În ansamblul dezvoltării sale, omul parcurge mai multe etape ce cuprind aspecte asemănătoare pentru toți indivizii aflați în limitele vârstelor respective. Aceste etape poartă numele de stadii, derulându-se într-o succesiune logică și legică.
Citește mai mult: Bune practici privind adaptarea copilului la mediul scolar
Cuvântul principiu provine din latinescul ”principium, - ii” și înseamnă ”început”, ”bază”, ”imperativ”. Astfel, principiile didactice sunt imperative care guvernează, sub aspect tehnic, procesul de predare-învățare. Principiile didactice sunt rezultatul generalizarii experienței pozitive a practicii educaționale, al creativității marilor gânditori ai omenirii ce au abordat problemele educației si a cercetărilor pedagogice.
Rezultat al experienței educaționale școlare, în special a celei de predare-învățare, precum și al concepțiilor marilor pedagogi și psihologi (din sfera psihologiei educaționale, mai ales), principiile pedagogice au la baza raportul de condiționare dintre natura copilului, scopul educației si știința, pe de o parte, și efectele instructiv-formative, pe de altă parte. Fundamentate știintific pe datele psihopedagogice și gnoseologice, principiile didacticii servesc drept îndrumar în proiectarea și realizarea procesului de învătământ. În totalitatea lor, principiile procesului de învătământ exprimă concepția de bază și proiectarea generală a întregului proces educațional. Atunci când avem în vedere aspectele cele mai generale, cu aplicabilitate largă în toate domeniile educației, se poate vorbi de "principii fundamentale ale educației". Dar, desigur, aceste note generale primesc valențe specifice în raport cu caracteristicile psihice ale subiecților, cu obiectivele, conținutul, formele de realizare, metodologia diverselor sfere ale educației (educația intelectuală, educația morală, educația estetică etc.), fără ca prin aceasta să se perturbe caracterul sistemic, unitar al educației.
Citește mai mult: Principii didactice specifice educației speciale
1. Argumente pentru promovarea diferitelor strategii de evaluare a rezultatelor şcolare
Necesitatea cunoaşterii modurilor de integrare a acţiunilor evaluative în procesul de învăţământ decurge din însăşi funcţia fundamentală a acestora: cunoaşterea rezultatelor şi a activităţii care le-a produs, în vederea reglării/ameliorării sale în etapele următoare. Strategiile evaluării reprezintă modele, tipuri, forme şi tehnici de evaluare structurate şi ierarhizate potrivit scopurilor şi obiectivelor evaluării.